Cu o populaþie de aproximativ 2,5 milioane de locuitori ºi o suprafaþã de 228 km pãtraþi, oraºul Bucureºti se înscrie printre cele mai populate ºi mai întinse capitale ale Europei. Dezvoltarea sa demograficã ºi extinderea geograficã s-au produs în mod accelerat dupã cel de-al doilea rãzboi mondial când þara, dominant agricolã, a fost angajatã de dictatura comunistã într-un proces de industrializare forþatã.
Oraºul Bucureºti are o istorie strãveche, teritoriul sãu fiind locuit încã din epoca bronzului. Totuºi, prima atestare scrisã a existenþei oraºului dateazã abia din 1459, din timpul domniei voievodului Vlad Þepeº.
Aºezarea geograficã a oraºului, care nu a fost niciodatã înzestrat, în evul mediu, cu fortificaþii de piatrã, dezvoltându-se pe terenul plat ºi mlãºtinos al câmpiei Bãrãganului, a favorizat invaziile, în special din partea turcilor.
Începând cu prima jumãtate a secolului XVI, dupã înãlþarea curþii voievodale ºi a bisericii episcopale de cãtre voievodul Mircea Ciobanul, oraºul Bucureºti a devenit capitala Valahiei. Din acea epocã ºi pânã la Rãzboiul de independenþã din 1877, oraºul ºi-a desfãºurat istoria sub semnul dominaþiei otomane. Strãduþele înguste care s-au pãstrat în unele cartiere vechi sunt o mãrturie a acestei influenþe orientale.
Devenit în 1862, în urma unirii principatelor Moldova ºi Þara Româneascã, capitala României, Bucureºtiul va cunoaºte luxul francez ºi o animaþie urbanã deosebitã. În jurul palatului regal, situat în centrul oraºului, apar, dupã o serie de edificii construite de arhitecþi francezi, primele clãdiri specific româneºti, construite de arhitecþi autohtoni în stilul „neo-românesc". Noile curente îºi vor gãsi ºi ele locul în peisajul urbanistic al oraºului.
Câteva date relevante din istoria oraºului atestã faptul cã Bucureºtiul era una din cele mai cosmopolite capitale ale Europei: în 1694 se înfiinþeazã Academia Domneascã de la Sf. Sava, fiind prima ªcoalã Superioarã din Þara Româneascã; în 1894 se inaugureazã prima linie de tramvai electric pe ruta Bd. Cotroceni - Obor, fiind printre primele din Europa; în 1936 sociologul Dimitrie Gusti înfiinþeazã Muzeul Satului, unul dintre primele muzee etnografice din lume; în 1950 ia naºtere primul studio cinematografic la Buftea, fiind considerat cel mai mare ºi cel mai bine dotat din sud-estul Europei.
Uimitor prin numãrul impresionant de biserici ºi mãnãstiri, Bucureºtiul a fost de timpuriu receptiv la cultura occidentalã, fiind, prin nivelul de civilizaþie al locuitorilor sãi, mai degrabã decât prin aspectul sãu urban, mai apropiat de Occident.
Calitatea esenþialã a oraºului este abundenþa vegetaþiei care acoperã, sub formã de parcuri ºi diverse spaþii verzi aproximativ 20% din suprafaþa sa. Denumirea sa de „oraº-grãdinã" este datoratã atât parcurilor întinse cum ar fi Herãstrãu, care se prelungeºte printr-un superb muzeu etnografic în aer liber, sau Ciºmigiu, cu arterele sale plantate cu arbori, cât ºi numeroaselor cartiere de vile care au pãstrat mici grãdini particulare. În împrejurimile Bucureºtiului, întinsele pãduri Bãneasa, Snagov, Cernica adãpostesc o serie de vechi mãnãstiri.
